Cazuri sfasietoare in care a fost invocat dreptul de a muri

Chantal Sebire. Chantal Sebire era o profesoara iesita la pensie si o mama a trei copii, cu totii locuind in Plombieres-les-Dijon, Franta. In 2000, a fost diagnosticata cu esthesioneuroblastomie, o forma rara de cancer care ataca in special cavitatea nazala. Cancerul se raspandeste pe toata fata, desfigurand victimele. Le lasa fara vedere si nu mai pot mirosi sau gusta. La final, cancerul ajunge in zona creierului si le omoara cu zile. Femeia stia ca va muri si ca nu va putea sa faca nimic in acest sens, lumea deja fugea de ea si copiii se speriau groaznic cand o vedeau. In 2005, in Franta a existat o propunere legislativa care spunea ca bolnavii in stadiu terminal pot fi asistati pentru a se sinucide in spital, insa fara a participa vreun medic la operatiunea in sine.

In 2008, femeia a incercat sa induplece autoritatile sa o lase sa se sinucida asistat, insa cererea i-a fost respinsa. Pentru ca nu a ajutat-o nimeni, femeia s-a sinucis acasa, cu medicamente luate in supradoza. Medicamentele ingerate de femeie erau folosite doar in Oregon si Belgia, Elvetia. Frank Van Den Bleeken. Frank Van Den Bleeken si-a petrecut 30 de ani din viata intr-o inchisoare belgiana. Avea un arsenal de acuzatii de atacuri si violuri si chiar o condamnare in plus pentru uciderea unei tinere de 19 ani. Dupa sapte ani petrecuti in inchisoare a fost eliberat. Pentru ca nu i-a ajuns ce a trait in inchisoare, barbatul a revenit la vechile metehne si iar a violat trei femei, printre care o fetita de 11 ani.

A fost condamnat pe viata si stia sigur ca nu va mai vedea lumina zilei. In 1996, pedeapsa cu moartea a fost interzisa in Belgia, dar in 2002 s-a legalizat eutanasierea pentru orice caz, nu numai pentru cele in care erau implicati pacienti foarte bolnavi. In 2011, Frank Van Den Bleeken a cerut dreptul de a-si lua viata. La jumatatea lunii septembrie 2014, barbatul a primit OK-ul pentru a fi eutanasiat. Pe langa el, inca 15 criminali au cerut si au primit dreptul la eutanasiere.

No comments:

Post a Comment