Concediul la mare

Anul acesta ca jumatatea din romani, am fost in concediu. Unii prin Grecia, altii din Turcia, iar eu la mare. La marea noastra draga si spre surprinderea mea si curata. Am fost in Costinesti undeva la inceputul lunii septembrie.

Nu am stat la plaja chiar in centrul Costinestiului, ci undeva aproape de epava. Facand o comparatie, cele doua parca erau rupte din doua lumi diferite. Cea din centru aglomerata, plina de tigari, resturi de pizza pe care se bateau pescarusii, pahare de bere, muzica urland ajungand sa tipi pentru a intretine o conversatie. In cealalta parte, unde am stat, erau cu totul altceva. Plaja curata, fara deseuri, fara pizza pentru pescarusi, o liniste deplina, un loc in care chiar poti spune ca te relaxezi.

Pana la urma asta si conteaza dupa parerea mea, sa ne incarcam bateriile dupa un an de munca sau de scoala, un loc in care doar sa stam si sa ne bucuram de liniste. Daca un an intreg aud muzica, fie ca vreau sau nu, incepand de la vecinii petrecareti pana la manele din autobuz sau taxi, macar in cele 10 zile sau cat dureaza concediul sa ma rup de toate si sa stau. Pur si simplu. Fara telefon, fara muzica, fara internet, fara Bianca Dragusanu care si-a rupt o unghie, fara tristele sirene ale ambulantelor croindu-si drum printre masini.

Astfel ca in vacanta m-am relaxat, m-am bronzat, negandindu-ma la momentul intoarcerii la rutina.

Tinutele de zi pentru perioada sarcinii

Atunci cand te imbraci pentru doi – nu pentru ca ai mancat cat pentru doi, ci pentru ca in corpul tau creste o noua viata, care isi face loc si care da corpului femeii forme noi – hainele vechi nu mai sunt de niciun folos, si mai mult ca sigur va trebui sa iti imbogatesti dressing-ul. 

Iata cateva variante de tinute care vor face cu siguranta orice femeie insarcinata sa se simta bine in pielea sa, sa se simta sexy dar si extrem de confortabil in acelasi timp. Pentru vara alege o rochita baby doll dintr-un material lejer, sau o rochie tip A cu un nod sub linia pieptului, din bumbac, ideale cu balerini colorati. Pot gasi astfel de rochite fie in magazinele online cu haine pentru gravide, fie in magazine celebre din mall-uri. Tot vara poti opta pentru o salopeta din voal sau bumbacel, cu imprimeuri florale, geometrice, contraste alb-negru sau chiar alb, cu pantaloni conici pana la glezna. Sunt in topul tinutelor pentru viitoarele mamici si arata extrem de sexy. Poti asorta o astfel de salopeta cu tenisi sau cu balerini, uneori chiar si cu tocuri, daca le mai poti suporta…

Pentru sezonul rece alege sa porti jeansi din liniile pentru mamici ale marilor case de moda. Nu din motive de “fite”, ci pentru ca intotdeauna jeansii facuti de casele care stiu sa ii croiasca astfel incat sa avantajeze trupul unei femei, vor sti sa faca si o femeie insarcinata sa arate cat mai atragator cu putinta. Poti alege o pereche de jeans skinny negri (daca forma piciorului inca iti mai permite) pe care ii poti asorta cu topuri ample – ca tot se poarta tricourile boyfriend – si cizme de motor: este un look foarte stylish si ofera si avantajul comoditatii. Tot pentru anotimpul friguros, poti alege o rochie din jerseu sau tricotata, pe gat, pana la genunchi, asortate la o pereche de botine sau cizme inalte  –  tricotajele si maletele pe gat sunt unul dintre must have-urile acestui sezon.

Limitele unei confesiuni

Vreau sa zic ceva si cand am posibilitatea de a ma destainui (e vorba de o confesiune interioara- deci problema se extinde chiar pana la acest miez), ma gasesc in imposibilitatea nelinistitoare de a ma deserta. Parca mi se dizolva dintr-odata contradictiile, intrebarile, neajunsurile. Resimt pervers de acut niste poveri spirituale de care nici macar nu poti vorbi. Port inlauntru un focar care ma ustura si care de la un timp nu mai are puterea sa rabufneasca, lava refuza sa se arate, ferindu-se parca de o amenenintare ce sta sub semnul interpretarii psihanalitice si astfel, evitand totodata ocazia unei cure terapeutice, a unei rudimentare incercari de autovindecare prin slabele forte ramase existente. Ma tem ca poate nici nu mai freamata ceva in craterul meu, ca propria toxicitate nu imi mai lasa niciun semn.

Ma sperie stingerea unui vulcan.

Cartile mele ma primesc cu aceleasi brate deschise dupa fiecare naufragiere, cand le cuprind plina de sare si cu supararile atarnand de spranceana. Ma prelungesc fara sa imi dau seama, initial, parandu-mi-se complet absurd,  iar mai apoi ma entuzimez ca inca mai exista ceva in mine care poate fi bucurat. Ceva-ul pe care vreau sa cred ca il pot numi eu, care e marunt si copilaros, trist nitel  in necrestere.

Muzica nu ma ajuta in acelasi fel… ea ma freamata si ma obliga  sa simt, se cauta in mine cu tot ceea  ce ar vrea sa transmita, iar eu nu pot sa nu o las sa se gaseasca. E doar un sprijin bun la inceputul bolii, sau cand ai trecut peste o moarte. Cu cartile e alta poveste, alt tip de placuta binefacere. Ma gasesc in ele pana ma sting cu totul; daca e durerea mea, atunci ea va fi traita la scara universala, orice obiect tampit si fiinta palida sau robusta dintr-un univers uitat se arata interesati,  isi plang nerostul odata cu mine.