Permisul de conducere - o necesitate?

O scurta lectura a raspunsurilor de pe forumurile din Romania, scoate la iveala faptul ca multi romani se tem atunci cand vine vorba de obtinerea permisului de conducere. Diversele cauze, de la teama de a conduce si pana la teama de esec, ii impiedica pe multi aspiranti la soferie, sa se apuce de scoala de soferi. Ba, mai mult, exista o multime de oameni care nu gasesc necesitatea permisului de conducere. Pentru ei este mult mai comod si mai putin costisitor sa se plimbe cu masina unui prieten, cu taxiul sau cu mijloacele de transport in comun.

Este adevarat, o masina “mananca” destul de multi bani lunar, astfel incat sa ajungi la limita cu cheltuilile. Dar, la fel de adevarat este ca, daca detii o masina buna din punct de vedere tehnic, costurile, de cele mai multe ori, nu le depasesc cu mult pe cele rezervate transportului in comun. Singura diferenta consta in nivelul de responsabilitate al soferului si, ocazional, in lipsa consumului de bauturi alcoolice.

Atentie, insa. Ocazional nu inseamna ca, din cand in cand, poti sa bei si sa conduci baut. Niciodata NU TREBUIE sa faci asta. Cand stii ca urmeaza sa participi la un eveniment, cel mai sigur si mai putin costisitor te va ajunge daca apelezi la serviciile unei firme de taxi. Dar, in restul cazurilor, cand trebuie sa te duci la serviciu si sa arati impecabil, cand vrei sa mergi in concediu sau chiar si atunci cand vrei sa te relaxezi, permisul de conducere va salva o serie de nervi si timp. Chiar daca nu sofezi in fiecare zi, permisul de conducere este un lucru care nu ar trebui sa iti lipseasca din portofel. Cum faci rost de el? Nimic mai simplu! Te inscrii la o scoala de soferi, alegi un instructor, inveti bine (pentru a evita sa fii injurat in trafic) si sustii examenul auto. La final, un curier trimis de drpciv (Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor) va fi incantat sa iti predea permisul de conducere auto.

Asadar, decat sa te gandesti “cum ar fi fost daca...”, este mai bine sa stii cum a fost. Nu va spune nimeni ca este usor, pentru ca odata cu dobandirea lui trebuie sa te inarmezi si cu o doza puternica de responsabilitate, dar cu siguranta iti va fi folositor la un moment dat.

Stare de spirit

Azi, in drumul meu spre casa, mi-am dat seama ce repede au trecut anii pe langa mine. In curand mai trece un an din viata mea, si stau sa ma gandesc ce am realizat pana la aceasta varsta. Multe ar spune unele cunostinte. Am dobandit o familie, o viata in trei, sa spunem, am avut curajul sa ne inhamam la ratele insuportabile pentru o casa  si acum asteptam. Asteptam sa vedem ce ne rezerva viitorul, acum pe timp de criza. Mda, criza asta...Ma gandesc cat de serioasa este criza asta nenorocita. Oriunde merg aud de ea, la serviciu, la TV, pe strada, intre prieteni, chiar si pe net.    Prin urmare, am decis sa traiesc asa cum am facut-o si pana acum, fara sa imi pese de ce se zice in stanga si in dreapta.

Dovezi de virtute

Cand seara ne gaseste in lenjerii de pat pufoase, prea multele dovezi de virtute de care am dat dovada in timpul zilei devin infantile si aproape uitate. Cu venirea zorilor, trebuie sa dam dovada de altele noi, iar acest episod se repeta ca intr-o nesfarsita piesa de teatru in care tot noi suntem actorii principali.

Intr-un fum rebel de libertate se ascunde dorinta de a nu dovedi nimic, insa greutatea judecatii celor din jur ne convinge deseori sa nu renuntam la a prezenta zilnic in fata „clasei” lectia invatata: dobandirea unor noi virtuti. Incercarea de a privi pe fereastra fara a ne mai gandi la nota ce urmeaza sa o primim este umbrita de ambitia constiintei. Ajungem asadar in acelasi punct de unde am plecat. Gandul la recreatia mare ne gaseste insa in pijamale in aceleasi lenjerii de pat somnoroase, dar cu duiosia unei guri de aer proaspat: pauza, pauza de la straduinta si de la ambitii nestramutate.

Daca ar fi bine sau rau ca vantul virtutii sa ne sufle precum niste frunze palide in vazduh nu ii este permis decat cugetului sa consimta. Exista mult spatiu in viata noastra pentru virtute iar Dumnezeu nu o lucreaza fara voia noastra.

Dovezile de milostenie, virtutea de a nadajdui, de a iubi si modestia umana sunt cuiburi ale mintii ce ar trebui sa ne insoteasca permanent si natural oriunde am merge. Cand insa straduinta de a fi mai mult decat ceea ce iti este lasat ajunge sa te depaseasca numai unda unei vacante te poate salva. Trebuie pusa o pauza pe magnetofonul vietii, zugravit in minte cum e sa uiti de solicitari si cum te poti afunda in lenjerii de pat ademenitoare si aducatoare de energie. Apoi cu aceeasi vointa si poate acelasi elan o iei de la capat pentru a reveni la dovezile de virtute necesare constiintei umane.

Prima oara la vot

Va mai amintiti oare, momentul in care ati participat prima dat la vot? Eu da. Habar nu am pentru ce s-a votat si de ce. Era foarte important faptul ca eu aveam drept de vot. Si ca in sfarsit imi puteam spune si eu parerea in legatura cu ceva. Pana sa apuc sa votez eu, cu manutele mele, mereu intram in cabina de vot cu mama sau cu tata. Asteptam acel moment in care puteam sa fac asta singura. Dar tot cu tata am intrat.
 
Eram atat de incanatata ca in sfarsit mi s-a indeplinit un vis. Atunci mi se parea ceva atat de serios si de important. Mai ales fiindca vedeam cat de hotarati erau oamenii sa mearga la un amarat de vot. Atunci nu intelegeam de ce. Azi inteleg, dar nu-mi mai pasa. Mai imi amintesc si ca atunci era o coada la cabinele de vot de numai. Si stateam cu buletinul in mana si numaram oamenii din fata mea. As vrea sa mai am si azi macar putin din entuziasmul de atunci. Insa din pacate acesta a disparut cu desavarsire. Si cu siguranta ca nu am sa-l recapat prea curand. Nici eu si nici altii ca mine.