Dovezi de virtute

Cand seara ne gaseste in lenjerii de pat pufoase, prea multele dovezi de virtute de care am dat dovada in timpul zilei devin infantile si aproape uitate. Cu venirea zorilor, trebuie sa dam dovada de altele noi, iar acest episod se repeta ca intr-o nesfarsita piesa de teatru in care tot noi suntem actorii principali.

Intr-un fum rebel de libertate se ascunde dorinta de a nu dovedi nimic, insa greutatea judecatii celor din jur ne convinge deseori sa nu renuntam la a prezenta zilnic in fata „clasei” lectia invatata: dobandirea unor noi virtuti. Incercarea de a privi pe fereastra fara a ne mai gandi la nota ce urmeaza sa o primim este umbrita de ambitia constiintei. Ajungem asadar in acelasi punct de unde am plecat. Gandul la recreatia mare ne gaseste insa in pijamale in aceleasi lenjerii de pat somnoroase, dar cu duiosia unei guri de aer proaspat: pauza, pauza de la straduinta si de la ambitii nestramutate.

Daca ar fi bine sau rau ca vantul virtutii sa ne sufle precum niste frunze palide in vazduh nu ii este permis decat cugetului sa consimta. Exista mult spatiu in viata noastra pentru virtute iar Dumnezeu nu o lucreaza fara voia noastra.

Dovezile de milostenie, virtutea de a nadajdui, de a iubi si modestia umana sunt cuiburi ale mintii ce ar trebui sa ne insoteasca permanent si natural oriunde am merge. Cand insa straduinta de a fi mai mult decat ceea ce iti este lasat ajunge sa te depaseasca numai unda unei vacante te poate salva. Trebuie pusa o pauza pe magnetofonul vietii, zugravit in minte cum e sa uiti de solicitari si cum te poti afunda in lenjerii de pat ademenitoare si aducatoare de energie. Apoi cu aceeasi vointa si poate acelasi elan o iei de la capat pentru a reveni la dovezile de virtute necesare constiintei umane.