O zi diferita

Intilnirea cu noua sefa de ziar, o pustoica de douazeci de ani, decursese peste asteptarile mele. Se aratase destul de rezervata in critici, dar si in aprecieri, propunind, spre uimirea noastra, a celor mai batrini, o noua viziune editoriala, cu accentul pe tineri. Ne spunea indirect ca se cam saturase de viziunea noastra acra asupra relitatii, tributara virstei, si ca era cazul sa ne-o schimbam sau sa plecam. Simtisem si eu lucru acesta, dar fostul meu sef nu-mi impartasise temerea, fiind prin constructie si educatie un conservator, refractar oricarei schimbari. Vicy, noua noastra sefa, marturisise ca scrisese la mai multe reviste, ba chiar si pe internet, dorind s-o facem si noi, incepind, daca se putea, de ieri. Ma daduse de exemplu, incercind sa demonstreze ca virsta nu conteaza in scris, poate fi un handicap pentru unii, dar nu obstacol de netrecut, si ma invita la o intilnire de taina in camera ei de hotel. Bineinteles ca m-am dus spre invidia colegilor, si nu mica mi-a fost mirarea s-o gasesc imbracata intr-un capot vaporos, pregatita parca pentru o partida de sex decit pentru o discutie de afaceri. Vazindu-mi mirarea, intiparita pe fata probabil, mi-a explicat ca prefera sa imbine cele doua lucruri, aparent divergente, intr-unul singur, ceea ce s-a dovedit, pina la urma, si util si placut.