Stau si ma gandesc daca atunci cand eram studenta aveam habar ca ma voi uita vreodata cu melancolie inapoi. Mereu am crezut ca totul va ramane neschimbat si ca oricat de mult ar trece timpul nu ma voi gandi cu tristete. Dar cum o vorba spune ca toate sunt bune la timpul lor, ma bucur ca am salvat acea etapa in sufletul meu si ca am avut sansa sa trec prin ea.
Chiar daca in ziua de azi multi fac o facultate, putini au sansa sa o faca asa cum vor. Eu am avut un singur impediment si anume cel financiar insa am reusit sa il depasesc. Proaspat absolventa de liceu, mi-am gasit un job de vara pe faleza Dunarii si apoi cu banii stransi am pornit toamna tarziu sa ma inscriu in Sibiu, ca nici in ruptul capului nu doream sa imi petrec studentia alaturi de parinti.
Si bine am facut. Se spune ca greul te caleste… Unii parinti nu vor sa isi lase pruncii sa plece de acasa nici macar atunci cand sunt prea mari, si vor sa isi vada de viata lor, la casa lor.
Poate nici ai mei nu au vrut dar s-au lovit de caracterul meu rebel si de orgoliul nemarginit. Cum zicea si tata “cu mine nu-i de gluma cand imi intra ceva in cap”. Si asa este, mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa imi ating telul ca doar nu tot timpul te lovesti de sanse frumoase de a te dezvolta ca si om si de a da cu capul peste tot ce e greu.
Amintirile mele despre facultate sunt si triste si frumoase, ca ale oricarui student, dar tind sa cred ca cele triste iau o forma oarecum joviala caci la urma urmei numai experientele dure te pot face sa fii un om adevarat.
Chiar daca in ziua de azi multi fac o facultate, putini au sansa sa o faca asa cum vor. Eu am avut un singur impediment si anume cel financiar insa am reusit sa il depasesc. Proaspat absolventa de liceu, mi-am gasit un job de vara pe faleza Dunarii si apoi cu banii stransi am pornit toamna tarziu sa ma inscriu in Sibiu, ca nici in ruptul capului nu doream sa imi petrec studentia alaturi de parinti.
Si bine am facut. Se spune ca greul te caleste… Unii parinti nu vor sa isi lase pruncii sa plece de acasa nici macar atunci cand sunt prea mari, si vor sa isi vada de viata lor, la casa lor.
Poate nici ai mei nu au vrut dar s-au lovit de caracterul meu rebel si de orgoliul nemarginit. Cum zicea si tata “cu mine nu-i de gluma cand imi intra ceva in cap”. Si asa este, mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa imi ating telul ca doar nu tot timpul te lovesti de sanse frumoase de a te dezvolta ca si om si de a da cu capul peste tot ce e greu.
Amintirile mele despre facultate sunt si triste si frumoase, ca ale oricarui student, dar tind sa cred ca cele triste iau o forma oarecum joviala caci la urma urmei numai experientele dure te pot face sa fii un om adevarat.
No comments:
Post a Comment