Adevaruri dure despre industria moderna a scrisului

Disperare si frustrare. Orice tanar jurnalist ai intreba unde se vede peste un anumit numar de ani raspunsul va fi acelasi, invariabil: intr-o redactie respectata, urmarind si punand in pagina povesti mari. Ceea ce nu vor spune niciodata este disperarea cu care se intorc subiectele pe toate fetele pentru a gasi sensuri la care nimeni nu s-ar fi gandit si cat de greu e sa ai subiect chiar si de pagina 4 sau de subcategorie, daca vorbim de online. Din moment ce presa scrisa pierde bani, nu mai merge ca inainte, variantele online incearca cu disperare sa intampine userii cu povesti usurele, dar bine documentate, atragatoare. Se posteaza cam tot ce apare la un click, continut care e popular pe diverse site-uri. The Daily Mail este un „infractor” care poate fi dat exemplu oricand de practica gresita a jurnalismului. Un reporter si-a dat demisia din divizia australiana a ziarului in 2014 pentru ca nu a mai suportat „churnalismul”. Agregatorii ca Huffington Post se folosesc de continutul deja existent pe care-l redistribuie un pic modificat, pentru a nu fi taxati de Google. Si in redactii, practica copiatului si rescrisului putin mai „altfel” este des intalnita-de obicei, se rescriu comunicate de presa la viteze ametitoare pentru cativa banuti, pe care site-urile de stiri le prezinta drept stiri „muncite”. Macar numele real nu apare pe ele.