Nascut in 1886, acesta era vanat de moarte, depresie, si tendinte suicidale pe parcursul vietii sale. Depresia era cronica in familia sa. In 1906, sora s-a sinucis, tatal la fel, un an mai tarziu. Sotia sa s-a sinucis si ea in 1938. Asa ca, de teama sa nu faca la fel, pacientul a cautat ajutor. Intre 1910-1914 Freud l-a ajutat si l-a vindecat partial, pornind de la un vis pe care l-a avut cand era copil. Se facea ca dormea in pat si tot se scula sa se uite spre o fereastra deschisa. Era un nuc afara si in el stateau sase sau sapte lupi albi mari, privindu-l.
Daca la inceput a fost diagnosticat de alt doctor cu nebunie depresivo-maniacala, Freud nu a fost de acord cu parerea colegului sau, acesta spunand ca are nevroza obsesiva, generata de episoade anxioase din copilarie, combinate cu o impunere fortata a unor idei religioase de catre mama sa. Visul acesta era cheia deblocarii subconstientului lui Pankejeff. Animalele, spunea Freud, sunt de multe ori un substitut al figurii tatalui. Ideea geamului deschis si a lupilor pradatori care tot asteptau si supravegheau prada era clar un semn al fanteziei sexuale pe care pacientul o reprima, tatal sau fiind pradatorul, iar copilul, prada. Parte din acest scenariu era dat si de o amintire reprimata care aparuse din senin. La doar 18 luni, copilul asistase la o cearta violenta intre parinti, una care in mintea sa era reprezentata ca un ceva placut. Freud a studiat si relatia cu femeiele din viata sa, mama sa si asistenta care l-a ingrijit cand era tanar. Desi era cuminte si facea totul cum i se spunea, refularile sale au izbucnit pe neasteptate si s-au transformat in raspunsuri violente si nervozitate excesiva.
Pentru Freud, exemplul Omului-Lup era unul relevant pentru ceea ce pot face probleme sexuale nerezolvate la un copil care nu e tratat la timp. Pankejeff l-a lasat pe Freud pana la urma si s-a indreptat spre alta meserie, aceea de judecator in cazuri de asigurari.
No comments:
Post a Comment