Totul se misca sub picioarele lor si intreg magazinul s-a prabusit intr-o prapastie adanca in mai putin de zece minute. Pamantul s-a deschis pentru a inghite tot ceea ce apuca si nu tinea cont de faptul ca erau barbat sau femeie, tanar sau batran. Desi ar putea fi, nu este o imagine reala, ci ieri mi-am adus aminte de aceasta secventa din renumitul film „2012”.
Specialistii sustin ca sambata noapte s-a produs in Romania cel mai puternic cutremur din ultimii patru ani. In zona Acesta a fost evaluat la magnitudinea de 5,5 pe scara Richter in zona Vrancea, dar a zgaltait si alte orase. Sora mea mi-a povestit cum, in jurul orei cinci dimineata, a fost trezita din somn. Patul se misca puternic, dar a realizat ca este cutremur atunci cand s-a uitat la sifonier, ale carui usi nu stateau inchise.
Am citit mai multe reactii si articole pe marginea cutremurului, insa unul dintre ele mi-a ramas intiparit in minte. Autorul spunea ca romanii nu sunt pregatiti in fata unui dezastru. De exemplu, un scenariu des intalnit este ca te trezesti speriat cand totul se misca in jurul tau, iar cand cutremurul inceteaza, iti verifici pagina de Facebook si te culci linistit la loc. Putini dintre noi isi iau masuri de siguranta. Nu ma exclud din aceasta categorie. Nu am o trusa de prim ajutor in casa, nu stiu care este cel mai rezistent loc in cazul unui cutremur, niciodata nu m-am gandit sa stabilesc un loc de intalnire cu familia si cu prietenii daca se intampla un dezastru, nici macar nu stiu ce inseamna un adapost civil, deci cum as sti care este cel mai apropiat de casa mea?
In viata trebuie sa ne gasim echilibru. Ideea mea nu este ca tot timpul sa fiu stresata ca ceva rau se va intampla sau sa bag frica in copiii mei. Intr-un timp urmaream la televizor o astfel de emisiune, in care numeroase familii de americani se pregateau pentru apocalipsa. Fie ca era vorba despre inundatii, invazia extraterestrilor, cutremure, fiecare percepea sfarsitul lumii diferit si, in consecinta, se pregatea adecvat de acesta. Scopul vietii lor era sa adune cat mai multe provizii, sa construiasca adaposturi speciale, sa isi cumpere elicoptere personale. Cred ca asta este o extrema, pe care trebuie sa o evitam. Trebuie sa ne bucuram de viata, dar in acelai timp sa fim precauti. De data aceasta am scapat. Cutremurul nu a produs pagube materiale si nici umane, ci doar i-a speriat putini pe oameni. Mi-a placut concluzia articolului. Unii oameni sunt incapabili sa isi educe copiii pentru a intampina un dezastru si, daca acestia mor, ei dau vina pe cutremure, inundatii, incendii. In realitate, nepasarea parintilor i-a ucis. Cine insa ne poate asigura ca nu se va mai repeta episodul din 1977?
No comments:
Post a Comment