Prima zi de gradinita

In septembrie am inceput si noi gradinita.. In tot timpul asta, m-am tot agitat, fiindca, nu stiam cum va reactiona, fata cea mare, intr-un anturaj nou. Ii-am tot spus, in timpul verii, ca va merge intr-un loc special, unde va intalni multi copii, cu care va trebui sa se joace si sa imparta tot felul de jucarii. Ea tot imi spunea, bine mami.

Ziua cea mare a sosit. Ne-am trezit dis de dimineata  sa purcedem spre noul ei loc de joacă. Asa l-am denumit,in speranta, ca nu va plange. Cand am ajuns la gradinita, era vesela. Imi povestea despre vechii ei prieteni de la cresă. despre, csntecele pe care si le mai amintea.Totul parea sa decurga exact asa cum visam eu. Doar ca in momentul in care, am deschis usa grupei, msndra mea, ainceput să planga.Am tinut-o in brate un timp, insa degeaba, ca mai tare plangea. Educatoarea mi-a smuls-o din brate motivand ca in caz contrar, gagica, va sta lipita de mine. M-a durut sufletul pentru ea, insa  asa a fost cel mai bine.

Daca va  spun că acuma nu mai vrea sa vina acasa, ma crede cineva? Nici mie nu imi mai vine sa merg după ea la gradi, fiindca, mereu ne certam. Mereu vrea sa mai stea sa repare ceva, sa mai faca un puzzle, sa mai povesteasca cu prietenele ei.