Bogaţii

Etalajul bogaţilor (în cea mai mare parte moştenitori, la a doua generaţie): mari podgorii, achiziţionarea de artă contemporană, de cai pur-sânge. Iahturi (mai puţin class decât velierele, supradimensionate şi dificil de întreţinut – 75.000 € un plin de rezervor -, cu un fel de bătălie navală infantil-freudiană pentru ‘cel mai lung din lume’, titlu deţinut maximum câteva luni, când va fi depăşit de următorul; actualmente e al şeicului Dubaiului, cu 162 m), veliere participante la Maxi Yacht Rolex Cup din Porto Cervo. Armatorul personalizează iahtul, designul interioarelor e realizat de creatori în vogă. Construcţia cramelor personale – capacitate, peste 2.000 de butoaie şi zeci de mii de sticle – e încredinţată totdeauna unor arhitecţi cunoscuţi.
După panica provocată de criză, maşina ultraliberală s-a repus în mişcare. Hiperbogaţii au devenit şi mai bogaţi; veniturile cresc cu 40% între 2004 şi 2007, cu alte 40% în 2007-2010; numărul miliardarilor creşte cu 30% în 2009. Nu mai e validă butada care crea un raport necesar: ‘când bogaţii slăbesc, săracii mor de foame’. Azi, săracii şi clasele de mijloc sărăcesc peste tot, iar hiperbogaţii continuă să se îmbogăţească. Ordinele de mărime, între ultimele şi primele trepte ale scării sociale, sunt incomensurabile.
Nu sunt nici cei mai productivi, nici cei mai inventivi, nici cei mai creativi inşi din lume. Sunt cei mai bogaţi.